Pe cand ma intorceam de la scoala am trecut pe langa un postas. O striga pe o doamna: “Iubita, vino sa-ti dau alocatia!” Asta m-a facut sa ma gandesc…mai toti postasii din comunitatea mea se poarta asa, unchiul meu era postas (Odihneasca-se in pace!) si avea femei peste tot, ma rog…tipul ala m-a facut sa imi dau seama ca postasii sunt barbatii tuturor, stiu sa-si castige 2 Ron in plus, if you know what I mean. Toata lumea ii iubeste, cand se aude un anume fluierat toate femeile ies la poarta dichisite sa-si ia pensiile si whatever they’re taking. Iar domnul postas profita cu nerusinare, poate sa glumeasca cu the lady, sa-i faca un compliment, hell, poate chiar s-o ciupeasca! Ma enerveaza cu fluieratul lui si cu bicicleta lui.
I hate the guy!
******************************
In ultima vreme sunt numai furtuni pe aici pe la mine. Cand ti-e lumea mai draga se opreste curentul si ma enerveaza. Bine…oricum sunt pedepsita si nu am voie la calculator, iar la televizor nu ma uit eu, deci asta nu m-ar afecta prea tare, dar e chiar aiurea si nu mai suport sa am apa in bascheti in fiecare zi.
******************************
Sunt pedepsita din pricina ca nu am acceptat sa-mi zica tata ca sunt proasta…si altceva pe langa! Acum sunt exilata la etaj, unde am decat lumina si carti!!! Asta da viata!!!
******************************
As iesi, dar n-am cu cine.
As fugi, dar n-am la cine.
As minti, sa scap pe cine?
As trai, dar langa cine?
As muri, dar pentru cine?
As striga pe nu-stiu-cine.
As scrie, dar nu stiu cui,
sunt a nimanui.
Nu ştiu cand am încetat sa mănanc ceapă. La un moment dat am început sa ies in oraş şi să mă pup cu băieţii. Atunci mi-a intrat în cap că nu am voie să mănanc ceapa, pentru ca altfel nu m-ar mai fi pupat baieţii.
Nu ştiu, a devenit o regulă la mine: nu am voie seara - că apoi îmi miroase gura noaptea, nu am voie dimineaţa - că am ore şi nu se cuvine, nu am voie în weekend - că ies în oraş şi ma miroase careva. Nu am voie niciodată.
Ei bine, în seara asta, am mancat ceapa! Şi ştiţi ceva? Chiar 2!!! And it feels damn good! Ceapa, cu branza si cu ou fiert. Oh, ce mancare buna! Bunaaaaaaa!
Acum nu ma mai intereseaza, mi-a fost pofta si am satisfacut-o.
Oh, ce mancare buna! O mancare buna si cu verde.
Ceapa e cea mai frumoasa mancare.
Eu am mancat ceapa azi. Sunt din nou mica, nu ma pup cu baietii.
-ca barbatii sa nu aiba un anumit simt
-ca atunci cand dorm langa cineva sa incerc mereu sa imi sincronizez respiratia cu a persoanei in cauza
-sa am indoieli si sa imi pun intrebari prea grele, ale caror raspunsuri sunt de multe ori simple
-sa mi se infierbate pielea imediat ce pun gura pe alcool, fie si o gura de bere
-sa nu vorbesc corect sau sa trebuiasca sa explic o chestie subtila
-sa fiu constransa de regulile stupide ale societatii
-sa trebuiasca sa fiu perfecta pentru ceilalti cand eu imi doresc sa sa pot sa spun ca sunt o imperfecta perfecta.
Later edit: -sa fac crize stupide si sa realizez mai tarziu cat de stupida devin eu prin ele
A venit si ziua cea mare si pana acum nu prea mi se pare nimic sfant la atmosfera, it’s all in my head.
Astept sa se trezeasca ai mei si sa faca gratarul, ca mi-e foame!
Pana una-alta, am hotarat sa descarc pozele de noaptea trecuta, de la biserica.
A, and another thing, conversatie, ieri:
-Ana, are you still doing that?
-No, I’m doing it just!
Chestia e ca asta mi-a adus cateva palme, asa … sa invat sa nu mai comentez. Iar eu, din pricina ca venea Pastele, n-am putut sa tip la ea. Am constiinta si m-am gandit ca am destul timp sa o fac pe mama sa planga, sa o las azi sa simta ca a castigat ea. Otherwise ar fi facut crize si as fi stricat ziua tuturor, sa nu mai spun ca m-as fi ales cu cearta si de la tata si poate cateva palme de la frate-meu, ca am facut-o pe mama sa planga. Asa ca stau aici, ascult Phoenix si ma razvratesc in gandul meu.
Astept betia de la noapte.
Here they come:
1. mama privindu-si fiica, dupa ce a luat lumina

2. “Oare de ce se agita oamenii astia degeaba? Hai sa stam jos, aici, pana trece valul!”
3. norodul care a venit sa vada minunea
6. eu, pacatoasa spalata de razele luminii sfinte
7. a doua zi, lumanarea ce mi-a ars intre degete