De fiecare data cand ma loghez bifez “remember me”. Bine, nu fereastra camerei, fereastra din hol, de la scari. Niciodata nu se intampla. In ultimele 4 ore am baut 2 litri de apa, am fumat 3 tigari, am spalat manual, am avut grija de…niste vechi obligatii, am vazut 2 filme [unul in franceza, just for the fun of it, for the first time without a subtitle], n-am invatat nimic. Acolo e locul special amenajat pentru fumatori. Nu m-am gandit niciun moment ca voi pica testul de maine. Am tras putin chiulul azi si am stat vreo 3 ore la camin. In schimb, m-am gandit daca sa imi tin parul desfacut sau sa il prind. Am pus un film, am adormit, m-am trezit, mi-am dat seama ca trebuie sa merg la matematica si am hotarat sa ies la o tigara si la o cafea, stiind ca e posibil sa fie o noapte lunga, din nou. Am speriat o fata la dus. Nu am avut intentia, decat am deschis robinetul, dar s-a auzit cam ciudat si tipa a inceput sa tipe. M-am bucurat si am fugit, sa nu ma vada. Cand in sfarsit am ajuns in hol, m-am asezat. Hl, holm, holmes. Elementar. Elemente. Filmul s-a terminat cu tipul asteptand o masina in care probabil era tipa. Nu ma gandeam deloc la faptul ca s-a terminat [din nou] cu bine. Tot ce incercam sa fac era sa ma uit in spatele masinii, in intersectia din departare, sa vad cum au oprit aia circulatia ca sa filmeze scena. Mi-e frig. Am fumat sia a trebuit sa deschid fereastra. Nu pot sa ma hotarasc daca sa merg acasa zilele astea. As vrea sa am ceva de facut aici. Daca nu se gaseste o sa ma resemnez. Peste 4 ore ma trezesc.
Niciodata sa nu te simti bagat in seama. Niciodata sa nu crezi ca tu contezi. Nu e musai. Si in plus, daca tu ai strans in 20 de ani de viata atatea lucruri si atatia oameni si atatea convingeri, de ce sa le lasi la o parte pentru o singura noapte?
Pana la urma everybody ends up screwing the person sitting right next to them. It’s just their nature. Secretul este sa nu iti negi niciodata natura. Nu, secretul este sa nu o dai la o parte, sa nu o lasi sa dispara.
Si daca cineva a vazut in tine o chestie, o singura chestie, un singur amanunt amarat, de ce trebuie sa te chinuiesti sa faci o gloata de oameni sa te vada asa cum te doresti? Pana la urma, fiecare vede ce stie, cum stie, pe cine stie, de cine stie, de cine aude si alte alea. Inutil.
Ma voi intoarce la copiii mei pletosi si [clar!!!] pe Copacel il dau dracului. Cu ei am inceput, cu ei termin. Cum spunea un mare om inca in viata:
Ce mama dracu’, ma? Am venit toti, plecam toti!
Astazi e o zi mare. Sunt libera. In sensul ca nu am fost la scoala si nu m-am dus nici la munca. Hihi [mad laugh]. Ah, si ce zi are sa fie in continuare. Si maine o sa fie tot bine, si duminica la fel.
Am participat la un festival de folk si am cantat si eu si am luat premiul I. Yeah, yeah. Eu si Corina mea [chitara] eram pregatite sa facem prapad, dar oamenii ceia mi-au dat pentru a ma desfasura artistic un Fender. Un sweet wheels ca acela nu s-a mai vazut pe lume. Am castigat si eu o chitaruta pe care am denumit-o Manda [tribut tipului din Vama care o stapaneste pe Sanda].
Ieri m-am intalnit cu propriul meu consultant financiar. Se aude ca in urma analizei financiare careia am fost supusa ieri si in urma dezbaterilor a patru experti pe tema situatiei mele economice o sa mai fiu chemata la o sedinta [la biroul oficial. Hai, ok!] si apoi gata! Voi afla cum sa-mi investesc banii productiv pentru a strange in 5 ani 120 000 de euro. Hahahahaha, inocenta mea probabil a socat-o pe femeie, dar eu incerc!
Si tocmai voiam sa scriu ceva despre entuziasmul cu care o sa merg la noapte la o cantare, DAR AFLU DE PE NET CA A FOST IERI!!!!! Pe cine oare sa omor mai ‘nainte? Ceea ce ma supara cel mai tare e ca nu m-am dus acasa. As fi putut sa stau 2 zile. Of!
Ca sa ma fac sa rad si sa devin din nou vesela nu trebuie decat sa deschid laptopul colegei mele de camera, pe al carui desktop troneaza maimuta capucin pe care prietenul ei avea de gand sa i-o cumpere. Minunata creatura nu costa mai mult de 750 de euro pentru care eu, daca as fi fost prietena lui, l-as fi batut! Maimuta ne trebuie? Desi daca ne-ar fi adus cafeaua dimineata si ar fi invatat sa puna la uscat toate hainele astea pe care le-am intins eu in ultima ora prin camera ar fi fost o investitite cat de cat acceptabila. Oare ce ar spune consultantul meu financiar despre asta?
Lasa, bre, ca eu imi cumpar crocodil si Ioana serpisor si facem aici o nebunie. Ca oricum e plin de specimene caminul.
Saptamana trecuta am facut fara sa-mi
dau seama un schimb de tura care mi-a permis [later I realized] sa fug trei zile la munte cu copiii. Am fost in Fagaras, la o cabana, cu trupa de soc - echipa de baut cafea dimineata.
A fost pentru prima data in viata mea cand m-am trezit si am iesit pe balcon sa beau cafeaua si sa fumez, uitandu-ma spre inaltimi. Si aer rece, si ceata in departari, si zapada, si peste la copca, si oameni cu pofta de cantat, si liniste - si galagie, si toate la un loc. Ce ai putea sa-ti doresti mai mult?
Trei zile de rasete si eliberare de orice fel de constrangeri. Trei zile de dezvoltare, ma! De asimilare, nu-i asa?
Pai, am invatat ce sunt alea “picioici”, am invatat “Pusca si cureaua lata” pe de rost, am invatat cum se cade in genunchi [spelled "cast" - "am cast"], am invatat ca ursii vin pe apa sa nu fie simtiti si ca Dumnezeu e sus tare. Tocmai in varful dealului, la manastire. A, si apa de acolo are gust aromat. Si ce garla ma-sii, e de la rau!?!?! Dar are gust tare bun.
Pai ce facem aici? Ne batem joc de sfanta institutie a caminului? Se cheama team building! E? Good job!
Sa-mi traiasca Copacel! [mad laugh]
Intotdeauna am preferat sa cred ca orice e posibil. Ca poti face orice iti trece prin cap si nu numai. Toate ca toate pana la tehnologie. cand ti se strica “scula” si iti zice omu’ al priceput ca poti sa o arunci, ca ai pierdut tot ce ai investit in ea, ca nu iti poti recupera nici macar un reminder pus acolo pentru ziua in care o sa uiti codul de la nu stiu ce card, ti se cam lungeste fata fara speranta de revenire la forma initiala. Si e si mai frustrant sa nu stii ce s-a intamplat si sa nici nu poata fi depistata problema, astfel incat tot ce auzi este “Nu se poate! Va trebui sa iti achizitionezi alta!”
Si daca si aia se strica? Daca se apride firul ala, daca explodeaza? What if you get killed?
Eu zic, cel mai bine, sa ne apucam de scris scrisori si de cantat unul celuilalt si de facut cafea la ibric si la flacara de lemne. Asta ar fi safe cat de cat. Si fun. Si in plus, there are always some eyes there to see us succeeding. In any way we choose.
